Când înţelegem că toate sistemele sunt într-o constantă evoluţie şi că avem relaţii simbiotice evidente şi profunde cu natura şi cu ceilalţi oameni, realizând că integritatea noastră este dependentă de integritatea restului societăţii, ne dăm seama că structurile sociale existente sunt anormale şi aberante şi că simpla lor existenţă este o cauză a instabilităţii sociale.

De exemplu, sistemul monetar este considerat de multă vreme ca fiind o forţa pozitivă în societate datorită ipotezei că oferă progres şi stimulente materiale. În realitate, sistemul monetar a devenit un vehicul al divizării sociale şi al controlului totalitarist. Este cea mai avansată formă de "Divide şi Stăpâneşte" fiind structurată în jurul ideilor că: (1) Trebuie să luptăm cu ceilalţi pentru a supravieţui, şi (2) Fără un stimulent material oamenii nu fac nimic util. În ceea ce priveşte numărul 1 (trebuie să luptăm cu ceilalţi pentru a supravieţui), prezenţa acestei caracteristici, a competiţiei, în sistem garantează coruperea fiecărui nivel al societăţii, bazându-se pe "noi contra lor".

Mulţi spun că piaţa liberă este benefică... dar coruptă în prezent de legi ineficiente, favoritism, salvarea companiilor de către stat, etc. Ei presupun că, dacă un capitalism pur ar fi lăsat să se dezvolte, totul ar fi în regulă. Este fals, deoarece lumea în care trăim, cu toată corupţia şi favoritismele ei, ESTE un rezultat al capitalismului. Nici o lege nu va reuşi să oprească vreodată traficul de informaţii confidenţiale, frauda, monopolul, exploatarea, poluarea, produsele cu degradare planificată sau altele asemenea... sunt rezultate inevitabile ale sistemelor bazate pe competiţie, deoarece acestea fac necesară folosirea celorlalţi pentru a obţine profit. Punct.

Trebuie să depăşim aceste idealuri opresive şi să ajungem la un sistem proiectat pentru a susţine fiinţele umane... nu a le forţa să lupte pentru supravieţuire. În ceea ce priveşte numărul 2, (fără un stimulent material oamenii nu fac nimic util) este o perspectivă tristă şi incredibil de negativă asupra fiinţelor umane în general. Să presupui că o persoană nu face nimic decăt dacă este motivată material, forţată, este absurd. Amintiţi-vă că nu ştiaţi ce înseamnă banii când eraţi copii. Vă jucaţi, eraţi curioşi şi făceaţi multe lucruri... de ce? Pentru ca aşa doreaţi. În sistemul în care trăim însă, acea curiozitate naturală şi auto-motivare este îndepărtată forţat, obligând oamenii să se conformeze, pentru a supravieţui, unui sistem de muncă specializat, compartimentat, unui rol aproape predefinit. Acest lucru produce adesea o revoltă naturală a persoanei, consecinţă a forţării, şi aşa ajungem la separarea "distracţiei" de "muncă". Susţinătorii sistemului monetar (care spun că acesta oferă stimulente) nu recunosc asta, considerând lenea ca definitorie pentru fiinţa umană.

Într-o societate adevărată oamenii şi-ar dezvolta abilităţile naturale contribuind la dezvoltarea societăţii nu pentru că sunt plătiţi pentru asta ci pentru că, la un nivel superior, realizează că ajutând societatea se ajută de fapt şi pe ei înşişi. Acest tip de gândire sperăm să-l promovăm. Răsplata obţinută pentru contribuţia adusă societăţii este prosperitatea acelei societăţi... care, în schimb, susţine propria prosperitate.

Privind lucrurile în ansamblu, este important să înţelegem că lumea este în prezent condusă, în mod clar, de un mic grup de oameni aflaţi în funcţii de conducere ale instituţiilor dominante în societate - afaceri şi finanţe. Structurile guvernamentale funcţionează în strânsă legătură cu societăţile comerciale şi băncile. Forţa vitală fiind banii care reprezintă de fapt o iluzie, inutilă societăţii actuale, folosită pentru a manipula şi organiza societatea după principii care produc inevitabil elitism, crimă, război şi stratificare socială. În acest timp individul este educat că a fi "corect" este sursa valorii unei fiinţe umane.

Această corectitudine este definită de valorile predominante în societate. Ca atare, cei care acceptă şi susţin aceste valori sunt consideraţi normali, iar ceilalţi sunt consideraţi anormali sau chiar subversivi. Fie că este vorba despre dogmele şi tradiţiile unei anumite societăţi, sau despre acceptarea unei religii, baza este aceeaşi: materialismul intelectual. Când înţelegem că părerile noastre şi întreaga cunoaştere evoluează continuu, realizăm că orice sistem de idei care susţine că ştie ceva, fără a permite dezbateri, este greşit. Religia, bazata pe credinţă, este campioana acestei deformări pretinzând că ştie ceva indiscutabil despre originile complexe şi greu de descifrat ale speciei umane, lucru imposibil într-un univers în continuă schimbare.

Acestea fiind spuse, se poate deduce că, la fel de periculoşi ca structurile politice actuale, sunt oamenii convinşi să accepte necondiţionat credinţele statice promovate de aceste sisteme... devenind "Gardieni voluntari ai Status Quo-ului", ai situaţiei existente. Acest lucru se aplică oricărui sistem, dar în special celor politice, financiare şi religioase.

Odată ce identităţile persoanelor adoptă doctrinele unei ţări, religii sau afaceri, adesea devine foarte dificil pentru aceste persoane să se schimbe, deoarece ideologiile ce le-au fost impuse sunt acum parte a identităţii lor. Ca urmare, ei perpetuează doctrinele instituţiei pentru a-şi menţine integritatea personală, aşa cum o vad ei. Trebuie să întrerupem acest ciclu deoarece ne paralizează evoluţia nu doar ca indivizi, ci şi ca societate.